A. T. Jones
„Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea îm- prejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste” (Gal. 5:6).
Pentru cei iniţial vizaţi de acest verset din Scriptură, tăierea îm- prejur era totul; şi era totul pur şi simplu pentru ceea ce ea reprezen- ta. Pentru acei oameni, tăierea împrejur nu reprezenta decât fapte şi numai fapte. Era cea mai mare dintre toate lucrările — mai mare decât creaţiunea chiar — deoarece, aşa cum arătau rabinii: „Atât de importantă este tăierea împrejur, încât Cel Sfânt, fie El binecu- vântat, fără aceasta nu ar fi creat lumea”. „Este la fel de importantă ca toate celelalte porunci”, „echivalentă cu toate poruncile legii” („Life of Paul”, de Farrar, cap. 22, par. 5, notă; cap. 35, par. 4, notă).
Totuşi, ceea ce pentru ei era atât de important, Domnul dă la o parte, dintr-o lovitură, prin cuvintele: „Tăierea împrejur nu este nimic” — şi în Hristos Isus tăierea împrejur nu are valoare. Şi având în vedere ce reprezenta pentru ei tăierea împrejur, aceasta însemna a spune că faptele nu înseamnă nimic, că în Hristos Isus faptele nu au valoare.
Pentru toţi cei care, având în vedere aceste lucruri, înclină să se laude cu lipsa faptelor, şi astfel să scuze păcatul, Cuvântul e dat cu la fel de multă putere: „Şi netăierea împrejur nu este nimic” în Isus Hristos, ceea ce înseamnă că absenţa faptelor nu are valoare, în Isus Hristos.
Deci, faptele nu au preţ, absenţa faptelor nu are preţ. În Isus Hristos nici faptele, nici lipsa faptelor nu au preţ.
Acest Cuvânt al Domnului exclude cu totul şi pentru totdea- una orice pretenţie a ambelor clase de a avea vreun merit în ei înşişi sau în orice au făcut sau nu au făcut vreodată.
Iar acest lucru este adevărat astăzi ca şi atunci. Astăzi, fie că cineva este în Hristos sau nu, nici faptele nici lipsa lor nu au preţ. Pentru că este scris: „Sunteţi în Hristos? Nu, dacă nu sunteţi conşti- enţi că sunteţi greşiţi, fără ajutor, păcătoşi condamnaţi… Originea, reputaţia, bunăstarea, talentele, virtuţile, devoţiunea, generozitatea şi orice altceva legat de persoana voastră nu vor putea forma o legă- tură unificatoare între sufletul vostru şi Hristos” („Testimony for the Church” nr. 31, pag. 44-45).
Atunci, fiecare este lăsat într-o deplină deşertăciune? — Nu, nu! Mulţumiri fie aduse Domnului că există ceva care este de folos pentru toţi şi este de folos pentru veşnicie. Este adevărat pe vecie că
„în Isus Hristos, nici tăierea împrejur nici netăierea împrejur n-au vreun preţ”, nici faptele nici lipsa lor nu are preţ. Dar este tot atât de adevărat şi pentru veşnicie că „în Isus Hristos… CREDINŢA CARE LUCREAZĂ” este de folos.
Observaţi că nu se spune credinţă şi fapte, care sunt de folos, ci
„credinţa CARE lucrează”. Credinţa însăşi este capabilă să lucreze şi chiar lucrează — şi doar ea singură este de folos pentru oricine, oriunde şi oricând.
Credinţa este numai a lui Dumnezeu şi, lucrând, lucrează nu- mai faptele lui Dumnezeu. Astfel, cel ce are în Hristos Isus „credinţa care lucrează”, are acel lucru care permite lui Dumnezeu să se arate, manifestându-Se în trup şi lucrând faptele lui Dumnezeu. Şi astfel,
„aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El” (Ioan 6:29, trad. eng.).
De aceea, când sunteţi în Hristos, „dacă este ceva bun în voi, aceasta aparţine în întregime îndurării Mântuitorului milos…. Le- gătura voastră cu biserica, felul în care vă privesc fraţii, nu vor avea nici un preţ, dacă nu aveţi credinţă în Hristos. Nu este suficient să credeţi despre El, trebuie să credeţi în El. Trebuie să vă încredeţi în harul Său slăvit.” („Testimony for the Church” nr.31, pag. 44, 45).
„Aveţi credinţă?” Să aveţi credinţa lui Dumnezeu. „Aici sunt cei ce păzesc… credinţa lui Isus”.
