Isus a zis: “Eu nu umblu după slava care vine de la oameni”. El nu căuta nici influența Sinedriului și nici aprobarea lui. El nu ar fi fost mai onorat dacă ei Îl aprobau. El era împuternicit cu onoarea și cu autoritatea cerului. Dacă ar fi dorit, îngerii ar fi venit să I se închine, Tatăl ar fi dat din nou mărturie pentru dumnezeirea Lui. Dar, pentru binele lor, pentru binele națiunii ai cărei conducători erau, El a dorit ca mai marii iudeilor să înțeleagă caracterul Său și să primească binecuvântările pe care venise să le aducă.
“Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni un altul în numele lui însuși, pe acela îl veți primi.” Isus venise în baza autorității lui Dumnezeu, purtând chipul Lui, împlinind Cuvântul Lui și căutând slava Lui; și, cu toate acestea, nu a fost primit de conducătorii lui Israel; atunci când alții urmau să vină, luând înfățișarea caracterului lui Hristos, dar mânați de propria voință și căutând propria slavă, pe aceia urmau să-i primească. Și pentru ce? Pentru că acela care caută slava sa se folosește de îngâmfarea care e în alții. La asemenea chemări, iudeii ar fi răspuns bucuroși. Ei urmau să primească pe învățătorul fals pentru că le măgulea mândria prin aceea că aproba părerile și tradițiile cultivate de ei. Dar învățăturile lui Hristos nu se potriveau cu ideile lor. Ele erau spirituale și cereau sacrificarea eului; de aceea nu voiau să-L primească. Ei nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și pentru ei glasul Lui vorbind prin Hristos era glasul unui străin.
Nu se repetă și astăzi același lucru? Nu sunt mulți astăzi, până și conducătorii religioși, care își împietresc inima față de Duhul Sfânt și fac imposibilă recunoașterea glasului lui Dumnezeu? Nu leapădă ei Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ține tradiția lor?
“Dacă ați crede în Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeți cele scrise de el, cum veți crede cuvintele Mele?” Hristos era Acela care vorbise lui Israel prin Moise. Dacă ar fi ascultat glasul divin, care vorbise prin marele lor conducător, l-ar fi recunoscut în învățăturile Domnului Hristos. Dacă l-ar fi crezut pe Moise, ar fi crezut pe Cel despre care scrisese Moise.
Isus știa că preoții și rabinii erau hotărâți să-I ia viața; cu toate acestea, le-a dat explicații lămurite despre unitatea Sa cu Tatăl și legătura Sa cu lumea. Ei au înțeles că nu aveau scuză în împotrivirea lor față de Hristos, dar cu toate acestea ura lor criminală nu s-a stins. Îi cuprindea teama când vedeau puterea de convingere care însoțea lucrarea Lui; dar au rezistat la chemările Lui și s-au zăvorât în întuneric.
Ei nu izbutiseră să ruineze autoritatea lui Isus sau să îndepărteze respectul și atenția cu care Îl înconjurau oamenii, dintre care o mare parte erau convinși de cuvintele Lui. Chiar și conducătorii simțeau o mare vină când El le făcuse cunoscute de aproape greșelile lor; dar lucrul acesta n-avusese altă urmare decât să-i ridice și mai mult împotriva Lui. Ei erau hotărâți să-I ia viața. Au trimis soli prin toată țara, să-i avertizeze pe oameni împotriva lui Isus, ca fiind un amăgitor. Au fost trimiși spioni care să-L supravegheze și să raporteze ce zicea și ce făcea El. Scumpul Mântuitor Se găsea acum cu atât mai mult sub umbra crucii.
