Zaharia se arătase neîncrezător în cuvintele îngerului. De aceea, el urma să nu mai vorbească până la împlinirea lor. “Iată”, a zis îngerul, “vei fi mut … până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.” Datoria preotului în această slujbă era să se roage pentru iertarea păcatelor publice și naționale și pentru venirea lui Mesia; dar, când a încercat să facă lucrul acesta, Zaharia n-a putut să rostească nici o vorbă.
Când a ieșit să-i binecuvânteze pe credincioși, “le făcea semne întruna și a rămas mut”. Ei îl așteptaseră multă vreme și se temeau ca nu cumva să-l fi lovit mânia lui Dumnezeu. Dar, când a ieșit din Sfânta, fața lui strălucea de slava lui Dumnezeu și ei “au înțeles că avusese o vedenie în templu”. Zaharia le-a făcut cunoscut ce văzuse și auzise și “după ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă”.
Curând după nașterea copilului făgăduit, limba tatălui a fost dezlegată și “el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre aceste lucruri. Toți cei care le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: ‘Oare ce va fi pruncul acesta?’” Toate acestea aveau scopul de a atrage atenția asupra venirii lui Mesia, a cărui cale trebuia să o pregătească Ioan.
Duhul Sfânt a venit asupra lui Zaharia, care a profetizat lucrarea fiului său, spunând aceste cuvinte frumoase:
“Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Preaînalt,
Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui
Și să dai poporului Său cunoștința mântuirii,
Care stă în iertarea păcatelor lui;
Datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru,
În urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime,
Ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții.
Și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
“Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.” Înainte de a se naște Ioan, îngerul spusese: “Va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici băutură amețitoare și se va umple de Duhul Sfânt”. Dumnezeu îl chemase pe fiul lui Zaharia la o mare lucrare, cea mai mare lucrare încredințată vreodată oamenilor. Pentru a face lucrarea aceasta, Dumnezeu trebuia să lucreze cu el. Duhul lui Dumnezeu avea să fie cu el numai dacă asculta de cele spuse de înger.
