Acești oameni înțelepți nu înțeleseseră planul lui Irod față de Isus. Atunci când ținta călătoriei lor a fost atinsă, ei s-au pregătit să se întoarcă la Ierusalim, intenționând să-l înștiințeze de succesul lor. Dar, într-un vis, au primit un mesaj divin de a nu mai avea nici o legătură cu el. Evitând Ierusalimul, ei au pornit spre țara lor pe un alt drum.
Tot așa și Iosif a primit înștiințarea de a fugi în Egipt cu Maria și Copilul. Îngerul i-a zis: “Rămâi acolo până îți voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul să-L omoare”. Iosif a ascultat fără întârziere și, pentru o mai mare siguranță, porni noaptea la drum.
Prin acești înțelepți, Dumnezeu a atras atenția națiunii iudaice asupra nașterii Fiului Său. Cercetările lor prin Ierusalim, trezirea interesului din partea oamenilor, chiar și gelozia lui Irod, care a atras atenția preoților și rabinilor, le-au îndrumat mintea către profețiile cu privire la Mesia și către marele eveniment care tocmai avusese loc.
Satana se străduia din răsputeri să înlăture lumina dumnezeiască din lume și a folosit cea mai iscusită viclenie pentru a-L distruge pe Mântuitorul. Dar Acela care niciodată nu doarme și nici nu dormitează a vegheat asupra Preaiubitului Său Fiu. Acela, care a făcut să plouă mană din cer pentru Israel și l-a hrănit pe Ilie în timpul foametei, S-a îngrijit de un adăpost într-o țară păgână pentru Maria și pruncul Isus. Și, prin darurile magilor dintr-o țară străină, Domnul S-a îngrijit de mijloacele necesare pentru călătoria în Egipt și pentru șederea în acea țară străină.
Magii au fost printre primii care I-au urat bun-venit Răscumpărătorului. Darul lor a fost cel dintâi dar depus la picioarele Sale. Și, prin acest dar, ce privilegiu de slujire au avut ei! Lui Dumnezeu Îi face plăcere să onoreze darul adus dintr-o inimă plină de iubire, dându-i cea mai înaltă eficiență în slujirea pentru Sine. Dacă ne-am predat inima lui Isus, atunci vom aduce și darurile noastre înaintea Lui. Aurul și argintul nostru, cele mai de preț bunuri pământești pe care le avem, cele mai înalte talente intelectuale și spirituale vor fi consacrate de bunăvoie Aceluia care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi.
Irod aștepta cu nerăbdare la Ierusalim întoarcerea înțelepților. Pe măsură ce timpul trecea și ei nu se arătau, el a devenit suspicios. Îndărătnicia manifestată de rabini pentru a arăta locul de naștere al lui Mesia părea să indice faptul că îi înțeleseseră planul și că magii îl ocoliseră intenționat. El turbă de mânie la acest gând. Iscusința lui dăduse greș, rămânându-i doar să recurgă la forță. El voia să dea un exemplu cu acest Copil-Rege. Iudeii aceia îngâmfați trebuiau să vadă la ce se puteau aștepta în încercările lor de a instala un domn al lor pe tron.
Imediat au fost trimiși soldați la Betleem, cu ordin să-i omoare pe toți pruncii de parte bărbătească de la doi ani în jos. Locuințele liniștite din cetatea lui David au fost martore la scenele acelea îngrozitoare, care, cu șase sute de ani mai înainte, îi fuseseră descoperite profetului. “Un țipăt s-a auzit în Rama, plângere și bocet mult: Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”
Iudeii aduseseră nenorocirea aceasta asupra lor înșiși. Dacă ar fi umblat cu credincioșie și umilință înaintea lui Dumnezeu, El, ca o demonstrație a puterii Sale, ar fi făcut ca mânia împăratului să fie inofensivă pentru ei. Dar ei înșiși se despărțiseră de Dumnezeu prin păcatele lor și respinseseră Duhul Sfânt, care era singurul lor scut. Ei nu studiaseră Scripturile cu dorința de a se conforma voinței lui Dumnezeu. Ei căutaseră profeții care puteau fi interpretate în așa fel, încât să-i înalțe pe ei înșiși și să arate că Dumnezeu disprețuiește toate celelalte națiuni. Mândria lor semeață era că Mesia avea să vină ca împărat, care să-i biruie pe vrăjmașii Lui și, în mânia Sa, să-i calce în picioare pe păgâni. În felul acesta, au stârnit ura cârmuitorilor lor. Prin faptul că ei prezentaseră greșit misiunea Domnului Hristos, Satana intenționase să aducă la îndeplinire distrugerea Mântuitorului; dar, în loc de aceasta, răul s-a întors asupra capetelor lor.
Actul acesta de cruzime a fost unul dintre cele din urmă care au întunecat domnia lui Irod. Curând după măcelul pruncilor nevinovați, el însuși a fost constrâns să se plece în fața acelei osânde pe care nimeni nu o poate înlătura. El a murit de o moarte groaznică.
Iosif, care era încă în Egipt, a fost acum înștiințat de un înger al lui Dumnezeu să se întoarcă în țara lui Israel. Socotindu-L pe Isus ca moștenitorul tronului lui David, Iosif dorea să se stabilească în Betleem; dar, aflând că Arhelau domnea în Iudea în locul tatălui său, s-a temut ca nu cumva planul tatălui său împotriva lui Hristos să fie adus la îndeplinire de către fiu. Dintre toți fiii lui Irod, Arhelau îi semăna cel mai mult la caracter. Succesiunea sa la tron fusese deja marcată de o revoltă în Ierusalim și omorârea a mii de iudei de către gărzile romane.
Iosif a fost din nou îndrumat spre un loc sigur. S-a întors la Nazaret, unde locuise mai înainte, și aici a locuit Isus aproape treizeci de ani, “ca să se împlinească ce fusese vestit prin prooroci că El va fi chemat Nazarinean”. Galilea era sub controlul unui fiu al lui Irod, însă aici era o mai mare amestecătură de locuitori străini decât în Iudea.
De aceea exista un interes mai mic pentru lucrurile care îi priveau în special pe iudei și era mai puțin probabil ca pretențiile lui Isus să stârnească gelozia celor din conducere.
