Apoi îngerul a zis: “El va face un legământ trainic cu mulți, timp de o săptămână [șapte ani]”. Timp de șapte ani de când Isus și-a început lucrarea, Evanghelia avea să fie predicată îndeosebi iudeilor, trei ani și jumătate prin Hristos personal, apoi prin apostoli. “La jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare.” (Daniel 9, 27.) În primăvara anului 31 d.Hr., adevărata jertfă a fost oferită pe Golgota. Atunci catapeteasma templului a fost sfâșiată în două, arătând că se retrăseseră sfințenia și însemnătatea de la serviciul jertfelor. Venise timpul să înceteze jertfele și darurile în templul de pe pământ.
Săptămâna aceasta — șapte ani — s-a încheiat în anul 34 d.Hr. Atunci, prin omorârea lui ștefan cu pietre, iudeii au sigilat lepădarea Evangheliei; ucenicii, răspândiți în toate părțile din cauza persecuțiilor, “mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul” (Faptele Apostolilor 8, 4) și nu mult după aceasta s-a convertit Saul, persecutorul, care a devenit Pavel, apostolul neamurilor.
Timpul venirii lui Hristos, ungerea Lui prin Duhul Sfânt, moartea Lui și vestirea Evangheliei la neamuri erau arătate cu precizie. Iudeii avuseseră privilegiul de a înțelege aceste profeții și a le recunoaște împlinirea în lucrarea lui Isus. Hristos a stăruit ca ucenicii Lui să înțeleagă însemnătatea studiului profețiilor. Referindu-Se la profeția dată lui Daniel cu privire la timpul lor, El le-a zis: “Cine citește să înțeleagă.” (Matei 24, 15.) După înviere, El le-a explicat ucenicilor din toți profeții “ce era cu privire la El.” (Luca 24, 27.) Mântuitorul vorbise prin toți profeții. “Duhul lui Hristos care era în ei … vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate.” (1 Petru 1, 11.)
Îngerul Gabriel, următorul în rang după Fiul lui Dumnezeu, a fost acela care a venit la Daniel cu solia dumnezeiască. Tot Gabriel, îngerul Său, a fost trimis de Hristos să-i dezvăluie viitorul lui Ioan cel iubit; pentru aceia care citesc și aud cuvintele profeției și țin lucrurile scrise în ea, e făgăduită o binecuvântare. (Apocalipsa 1, 3.)
“Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.” Deși “lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru”, “lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie.” (Amos 3, 7; Deuteronom 29, 29.) Dumnezeu ne-a dat aceste lucruri și binecuvântarea Lui va însoți cercetarea cu respect și cu rugăciune a scrierilor profetice.
După cum solia primei veniri a lui Hristos vestea împărăția harului Său, tot astfel solia celei de-a doua veniri a Lui vestește împărăția slavei Sale. A doua solie, ca și cea dintâi, se întemeiază pe profeție. Cuvintele îngerului către Daniel cu privire la zilele din urmă aveau să fie înțelese în timpul sfârșitului. Atunci “mulți o vor citi și cunoștința va crește”. “Cei răi vor face răul și nici unul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege.” (Daniel 12, 4.10.) Mântuitorul a dat semne pentru venirea Lui și El zice: “Când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape”. “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” “Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” (Luca 21, 31.34.36.)
Am ajuns la timpul prevestit de aceste profeții. A venit timpul sfârșitului, viziunile profeților sunt desigilate și avertizările lor solemne arată că venirea Domnului nostru în slavă s-a apropiat.
Iudeii au interpretat greșit și au aplicat greșit Cuvântul lui Dumnezeu și n-au cunoscut timpul cercetării lor. Anii de lucrare ai Mântuitorului și ai apostolilor Lui — ultimii ani prețioși ai harului pentru poporul ales — i-au petrecut complotând nimicirea trimișilor Domnului. Erau stăpâniți de ambiții pământești și darul împărăției spirituale le-a fost dat în zadar. La fel și astăzi, împărăția acestei lumi stăpânește gândurile oamenilor și ei nu iau seama cât de repede se împlinesc profețiile și nici nu recunosc semnele grăbitei apropieri a Împărăției lui Dumnezeu.
“Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.” Cu toate că nu putem să știm ceasul revenirii Domnului, tot putem să cunoaștem apropierea venirii Lui. “De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji.” (1 Tesaloniceni 5, 4-6.)
