Istoria se repetă. Având Biblia deschisă în fața lor și susținând că onorează învățăturile ei, mulți conducători religioși din timpurile noastre nimicesc credința în ea ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Ei se ocupă de disecarea Cuvântului și pun părerile lor mai presus de declarațiile lui lămurite. În mâinile lor, Cuvântul lui Dumnezeu își pierde puterea regeneratoare. Din cauza aceasta, necredința se dezlănțuie și nelegiuirea înflorește.
O dată ce a subminat credința în Biblie, Satana îi îndreaptă pe oameni la alte izvoare pentru lumină și putere. În felul acesta, el își pregătește locul. Aceia care se îndepărtează de învățăturile lămurite ale Scripturii și de puterea convingătoare a Duhului lui Dumnezeu îi invită pe demoni să-i stăpânească. Examinarea critică și speculativă a Scripturii a deschis calea pentru spiritism și teozofie — forme modernizate ale păgânismului din vechime — pentru a câștiga teren chiar și în bisericile care pretind că sunt ale Domnului Isus Hristos.
Alături de aceia care predică Evanghelia lucrează ființe care nu sunt decât unelte ale duhurilor înșelătoare. Foarte mulți oameni vin în legătură cu ele mai mult din curiozitate, dar, având dovada că acolo lucrează o putere supraomenească, ei sunt fermecați din ce în ce mai mult, până când ajung să fie stăpâniți de o voință mai tare ca a lor. Ei nu pot să scape de puterea ei misterioasă.
Zidurile de apărare ale sufletului sunt dărâmate și el rămâne fără opreliști împotriva păcatului. O dată ce a lepădat restricțiile Cuvântului lui Dumnezeu și ale Duhului Său, nimeni nu știe până la ce adâncimi ale decăderii va ajunge. Păcate ascunse sau patimi puternice pot face din el un captiv, tot așa de neajutorat ca și demonizatul din Capernaum. Cu toate acestea, starea lui nu este lipsită de nădejde.
Mijlocul prin care Îl putem birui pe cel rău este același prin care a biruit Hristos — puterea Cuvântului. Dumnezeu nu ne stăpânește mintea fără consimțământul nostru, dar, dacă dorim să cunoaștem și să facem voia Lui, ni se dă și nouă făgăduința: “Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi”. “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască … învățătura.” (Ioan 8, 32; 7, 17.) Prin credință în aceste făgăduințe, oricare om poate fi eliberat de cursele rătăcirii și de domnia păcatului.
Fiecare om este liber să aleagă de care putere vrea să fie stăpânit. Nimeni n-a căzut atât de jos, nimeni nu este atât de ticălos, încât să nu găsească eliberarea lui Hristos. În loc de rugăciune, demonizatul a putut să rostească numai cuvintele lui Satana; cu toate acestea, strigătul nerostit al inimii a fost auzit. Nu există strigăt al unei ființe în nevoie, chiar fără să fi fost rostit, care să nu fie ascultat. Aceia care vor consimți să intre în legământ cu Dumnezeul cerului nu vor fi lăsați în puterea lui Satana sau în slăbiciunile firii lor. Ei sunt invitați de Mântuitorul: “Să caute ocrotirea Mea, să facă pace cu Mine, da, să facă pace cu Mine.” (Isaia 27, 5.) Duhurile întunericului se vor lupta pentru cel care odată a fost sub stăpânirea lor, dar îngerii lui Dumnezeu îl vor apăra cu o putere care va câștiga biruința. Domnul zice: “Se poate lua prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare? Da, zice Domnul, prada celui puternic va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa: Căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi.” (Isaia 49, 24.25.)
În timp ce oamenii adunați în sinagogă erau încă înmărmuriți de groază, Isus S-a retras acasă la Petru, ca să Se odihnească puțin. Dar și aici se coborâse o umbră. Mama soției lui Petru zăcea bolnavă, lovită de “friguri mari”. Isus a mustrat boala și suferinda s-a sculat și a început să slujească pe Domnul și pe ucenicii Lui.
Veștile despre lucrările săvârșite de Hristos s-au răspândit cu repeziciune prin Capernaum. De teama rabinilor, oamenii n-au îndrăznit să vină în timpul Sabatului pentru a fi vindecați; dar, îndată ce soarele a dispărut sub orizont, s-a pornit o mișcare. Din case, din ateliere, din piețe, locuitorii orașului s-au îngrămădit spre umila locuință în care Se adăpostea Isus. Bolnavii erau aduși pe paturi, veneau sprijinindu-se în cârje sau, fiind ajutați de prieteni, veneau tremurând și șovăind în fața Mântuitorului.
Oră după oră veneau și plecau, căci nimeni nu știa dacă Vindecătorul va fi și mâine între ei. Niciodată nu trăise cetatea Capernaum o zi ca aceasta. Văzduhul era plin de glas de biruință și de strigăte de eliberare. Mântuitorul Se bucura de fericirea pe care o deșteptase. Când vedea suferințele celor care veneau la El, inima Lui se umplea de milă și tresălta de bucurie, pentru că avea putere să le readucă sănătatea și fericirea.
