A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind. Învăluit de lumina slavei lui Dumnezeu, profetul a întins mâna, declarând: “Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! El este Acela despre care ziceam: După mine vine un om care este înaintea mea…. Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie cunoscut lui Israel…. Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se și oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt’. Și eu am văzut lucrul acesta și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan 1, 29-34.)
Era acesta Hristosul? Plini de teamă și uimire, oamenii priveau la Acela care fusese declarat ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei fuseseră adânc mișcați de cuvintele lui Ioan. El le vorbise în Numele lui Dumnezeu. Ei îl ascultaseră zi după zi când le mustra păcatele și în fiecare zi se întărea în ei convingerea că el era trimis de cer. Dar cine era Acest “mai mare ca Ioan Botezătorul”? În îmbrăcămintea și în purtarea Lui nu se vedea nimic după care cineva să-L socotească un om de rang mare. După înfățișare, era un om simplu, îmbrăcat ca și ei, în haine umile de om sărac.
În mulțime se găseau câțiva care, la botezul lui Hristos, văzuseră slava lui Dumnezeu și auziseră glasul Lui. Dar de atunci fața lui Isus se schimbase foarte mult. La botezul Lui, Îi văzuseră chipul transfigurat de lumina cerească; acum palid, epuizat și slăbit, a fost recunoscut doar de profetul Ioan.
Dar, în timp ce priveau la El, oamenii au văzut fața Lui plină de milă dumnezeiască, amestecată cu o putere de care era conștient. Orice privire a ochilor, orice trăsătură a feței avea pecetea umilinței și expresivitatea unei iubiri de nedescris. El părea înconjurat de o atmosferă a influenței spirituale. În timp ce gesturile Lui erau liniștite și nepretențioase, El îi impresiona pe oameni cu simțământul unei puteri ascunse, dar care nu putea să fie în totul acoperită. Acesta să fie Cel așteptat de Israel atâta vreme?
Isus a venit în umilință și sărăcie ca să ne poată fi atât model, cât și Mântuitor. Dacă S-ar fi arătat în strălucire împărătească, atunci cum ne-ar fi putut învăța umilința? Cum ar fi putut prezenta adevăruri atât de tăioase ca acelea din Predica de pe Munte? Unde ar mai fi fost nădejdea celor umili în viață, dacă Isus venea să locuiască între oameni ca împărat?
Cu toate acestea, mulțimii i se părea că nu e cu putință ca Acela pe care-L arăta Ioan să fie îndeplinitorul visurilor lor înalte. De aceea, mulți au fost dezamăgiți și foarte încurcați.
Cuvintele pe care preoții și rabinii ar fi vrut așa de mult să le audă, că Isus va așeza iarăși împărăția lui Israel, n-au fost rostite. Un asemenea împărat căutaseră și așteptaseră ei, un asemenea împărat ar fi fost primit cu brațele deschise. Dar pe unul care voia să așeze în inima lor o împărăție a păcii și a neprihănirii nu voiau să-L primească.
A doua zi, când aproape de el se aflau doi ucenici, Ioan L-a văzut din nou pe Isus în mijlocul oamenilor. Fața profetului s-a luminat din nou de slava Celui Nevăzut, când a strigat: “Iată Mielul lui Dumnezeu”. Cuvintele au mișcat inima ucenicilor. Ei nu le înțelegeau pe deplin. Ce însemna numele pe care I-l dăduse Ioan — “Mielul lui Dumnezeu”? Ioan nu lămurise.
