Metodele lumești și principiile neabătute ale neprihănirii nu se amestecă pe neobservate, asemenea culorilor curcubeului. Între ele, veșnicul Dumnezeu a tras o linie apăsată și clară. Asemănarea cu Hristos se deosebește tot așa de mult de asemănarea cu Satana, după cum miezul zilei este în contrast cu miezul nopții. Și numai aceia care trăiesc viața lui Hristos sunt conlucrătorii Lui. Dacă se cultivă în suflet un păcat sau dacă se păstrează în viață un obicei rău, întreaga ființă este molipsită. Omul devine o unealtă a nelegiuirii.
Toți aceia care au ales slujirea lui Dumnezeu urmează să se încreadă în grija Lui. Hristos a apărat păsările care zboară pe cer și florile de pe câmp și i-a îndemnat pe ascultători să mediteze la aceste creații ale lui Dumnezeu. “Nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?” a zis El. (Matei 6, 26.) Măsura grijii dumnezeiești față de un obiect oarecare este proporțională cu treapta pe care o ocupă pe scara existenței. Providența are grijă de fiecare vrăbiuță. Florile câmpului, iarba care acoperă pământul ca un covor au parte de atenția și grijă Tatălui nostru ceresc. Marele Artist S-a gândit la crini, făcându-i așa de strălucitori, încât umbresc cu frumusețea lor slava lui Solomon. Cu cât mai mult Se îngrijește El de om, care este chipul și slava lui Dumnezeu. El dorește ca fiii Săi să manifeste un caracter asemănător cu al Său. După cum raza soarelui dă florilor culorile delicate și variate, tot așa și Dumnezeu dă ființei omenești din frumusețea caracterului Său.
Toți aceia care aleg împărăția iubirii, a neprihănirii și a păcii lui Hristos, punând toate interesele ei mai presus de orice, sunt legați de lumea de sus și primesc orice binecuvântare de care au nevoie în această viață. În cartea providenței dumnezeiești, în volumul vieții, avem fiecare câte o pagină. Pagina aceasta cuprinde amănuntele istoriei noastre; până și perii capului ne sunt numărați. Copiii lui Dumnezeu nu sunt niciodată uitați de El.
“Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine.” (Matei 6, 34.) Noi trebuie să-L urmăm pe Hristos în fiecare zi. Dumnezeu nu dă ajutor pentru ziua de mâine. El nu dă fiilor Săi, pentru călătoria vieții, toate îndrumările deodată, ca ei să nu-și piardă cumpătul. El le spune numai cât pot să țină minte și să facă. Puterea și înțelepciunea acordate sunt pentru nevoile actuale. “Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea” — pentru ziua de astăzi — “s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.” (Iacov, 1, 5.)
“Nu judecați ca să nu fiți judecați.” Nu vă considerați mai buni ca alții și nu vă așezați ca judecători ai lor. Datorită faptului că nu puteți să deosebiți motivele, nu sunteți în stare să judecați pe altul. Criticându-l, aduceți o sentință asupra voastră, deoarece arătați că sunteți părtași cu Satana, pârâtorul fraților. Domnul zice: “Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă cercați-vă”. Aceasta e lucrarea noastră. “Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați.” (2 Corinteni 13, 5; 1 Corinteni 11, 31.)
Pomul cel bun face roade bune. Dacă rodul este fără gust și fără valoare, pomul este rău. Tot așa și rodul adus în viață mărturisește despre starea inimii și despre desăvârșirea caracterului. Faptele bune nu pot plăti mântuirea, dar ele sunt o dovadă pentru credința care lucrează prin iubire și curăță sufletul. Și cu toate că răsplata nu este acordată pentru meritele noastre, totuși va fi în raport cu lucrarea săvârșită prin harul lui Hristos.
În felul acesta, Hristos a subliniat principiile Împărăției Sale și le-a considerat marea regulă a vieții. Pentru a face ca învățătura să se imprime și mai bine, El a adăugat o ilustrație. Nu e de ajuns, a zis El, să auzi cuvintele Mele. Prin ascultare, trebuie să faceți din ele temelia caracterului vostru. Eul nu este decât nisip nesigur. Dacă voi clădiți pe teorii și invenții omenești, casa voastră se va prăbuși. Ea va fi spălată de vânturile ispitelor și de furtunile încercărilor. Dar principiile acestea, pe care vi le-am dat, vor rămâne. Primiți-Mă, clădiți pe cuvintele Mele.
“De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7, 24.25.)
