“Poporul Meu”, zice Domnul, “nu va mai fi niciodată de ocară”. (Ioel 2, 26.) “Seara vine plânsul iar dimineața vine veselia.” (Psalmii 30, 5.) Când în ziua învierii acești ucenici s-au întâlnit cu Mântuitorul, inimile lor ardeau în ei când ascultau cuvintele Sale; când au văzut fruntea, mâinile și picioarele care fuseseră zdrobite pentru ei, când, înainte de înălțarea Sa, Isus i-a condus afară din Betania, și ridicându-și mâinile în semn de binecuvântare, le-a poruncit: “Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia”, adăugând: “Iată, că Eu sunt cu voi întotdeauna” (Marcu 16, 15; Matei 28, 20); când în Ziua Cincizecimii Mângâietorul făgăduit a coborât și a fost dată putere de sus, iar sufletele credincioșilor au tresărit de conștiența prezenței Domnului lor înălțat, atunci, chiar dacă, asemenea Lui, ar fi trebuit să treacă prin sacrificiu și martiraj, ei nu ar fi dat slujirea Evangheliei harului Său și “coroana neprihănirii”, care va fi primită la venirea Sa, pentru slava unui tron pământesc care fusese nădejdea de la început a uceniciei lor. El, care “va face cu mult mai mult decât putem noi cere sau gândi”, le-a acordat părtășia suferințelor Sale, comunicarea bucuriei Sale, “bucuria de a aduce multe suflete la slavă, o bucurie negrăită”, “o greutate veșnică de slavă”, față de care, spune Pavel, suferințele noastre de o clipă nu merită să fie comparate.
Experiența ucenicilor care au predicat “Evanghelia Împărăției” la prima venire a lui Hristos își are corespondentul în experiența acelora care au predicat solia celei de a doua veniri a Sa. După cum ucenicii au mers predicând: “S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape”, tot astfel Miller și tovarășii lui au predicat că perioada profetică din urmă și cea mai lungă, scoasă în evidență de Biblie, era gata să se încheie, că judecata era aproape, iar împărăția veșnică urma să se arate. Predicarea venirii, de către ucenici, se întemeia pe cele șaptezeci de săptămâni din Daniel capitolul 9. Dar solia lui Miller și a tovarășilor săi anunța încheierea celor 2300 de zile, din Daniel 8, 14, din care cele șaptezeci de săptămâni erau doar o parte. Predicarea fiecăruia s-a întemeiat pe împlinirea unei alte părți din aceeași mare perioadă profetică.
Asemenea primilor ucenici, William Miller și tovarășii lui n-au înțeles deplin importanța soliei pe care o vesteau. Rătăciri, care fuseseră împământenite de multă vreme în biserică, i-a împiedicat să ajungă la o interpretare corectă a unui punct important al profeției. De aceea, cu toate că au vestit solia pe care Dumnezeu le-a încredințat-o să o ducă lumii, printr-o înțelegere greșită a sensului ei, au suferit dezamăgirea.
În explicarea pasajului din Daniel 8, 14: “Până vor trece 2300 de zile apoi sfântul locaș va fi curățit”, Miller, așa cum s-a stabilit, a adoptat concepția, primită unanim, că pământul este sanctuarul și a crezut că, de fapt, curățirea sanctuarului reprezenta curățirea pământului prin foc la venirea Domnului. Și când a descoperit că încheierea celor 2300 de zile era profetizată cu precizie, el a tras concluzia că aceasta descoperea timpul celei de a doua veniri. Greșeala lui a rezultat din acceptarea concepției populare de atunci cu privire la Sanctuar.
În sistemul tipic, care era o umbră a jertfei și a preoției lui Hristos, curățirea sanctuarului era ultimul serviciu îndeplinit de marele preot în ciclul anual de slujbe. Aceasta era lucrarea de încheiere a ispășirii — o îndepărtare a păcatului din Israel. Ea prefigura lucrarea de încheiere în slujba Marelui nostru Preot din ceruri, prin îndepărtarea sau ștergerea păcatelor poporului Său, care sunt scrise în rapoartele cerului. Acest serviciu cuprinde o lucrare de cercetare, o lucrare de judecată; și precede imediat venirea lui Hristos pe norii cerului cu putere și slavă mare; căci atunci când vine, toate cazurile au fost hotărâte. Isus spune: “Răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după faptele lui”. (Apocalipsa 22, 12.) Lucrarea aceasta de judecată, care precede imediat a doua venire, este anunțată în prima solie îngerească din Apocalipsa 14, 7: “Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă căci a venit ceasul judecății Lui”.