O epocă de întuneric spiritual (partea 1)

Apostolul Pavel a prevestit, în a doua sa Epistolă către Tesaloniceni, o mare cădere de la credință, care urma să aibă ca rezultat întemeierea puterii papale. El declara că ziua lui Hristos nu va veni “…înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește ‘Dumnezeu’, sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”. Și mai departe, apostolul îi avertizează pe frații săi că: “Taina fărădelegii a și început să lucreze”. (2 Tesaloniceni 2, 3.4.7.) Chiar la acea dată timpurie, el a văzut strecurându-se în biserică rătăciri care urmau să pregătească drumul pentru dezvoltarea papalității.

Puțin câte puțin, la început în liniște și pe furiș, apoi mai deschis, pe măsură ce creștea în putere și câștiga stăpânire peste mințile oamenilor, “taina fărădelegii” și-a continuat lucrarea ei amăgitoare și hulitoare. Aproape pe nesimțite, obiceiurile păgânismului și-au găsit intrarea în biserica creștină. Spiritul de compromis și conformismul au fost reținute pentru o vreme de persecuțiile crude, pe care biserica le-a suferit sub păgânism. Dar când persecuția a încetat, iar creștinismul a intrat în curțile și palatele împăraților, a fost lăsată la o parte simplitatea umilă a lui Hristos și a apostolilor Lui, în schimbul pompei și mândriei preoților și conducătorilor păgâni; în locul cerințelor lui Dumnezeu, au fost puse teoriile și tradițiile omenești. Convertirea cu numele a lui Constantin, în prima parte a secolului IV, a produs o mare bucurie, iar lumea, îmbrăcată cu o formă a neprihănirii, a pătruns în biserică. Atunci lucrarea de corupție a înaintat repede. Păgânismul, care părea că fusese învins, deveni biruitor. Spiritul lui stăpânea biserica. Învățăturile, ceremoniile și superstițiile lui au fost introduse în credința și închinarea pretinșilor urmași ai lui Hristos.

Acest compromis între păgânism și creștinism a dat naștere la “omul fărădelegii”, prevestit în profeție ca unul care se împotrivește și se înalță pe sine mai presus de Dumnezeu. Acel sistem uriaș de religie falsă este capodopera puterii lui Satana — un monument al eforturilor lui de a se așeza pe tron pentru a conduce pământul după voia lui.

Satana mai încercase odată să ajungă la un compromis cu Hristos. A venit la Fiul lui Dumnezeu în pustia ispitei și, arătându-I toate împărățiile lumii împreună cu slava lor, s-a oferit să dea totul în mâinile Sale, dacă El va recunoaște supremația prințului întunericului. Hristos l-a mustrat pe ispititorul semeț și l-a obligat să plece. Dar Satana are un succes mai mare prezentând aceeași ispită omului. Pentru a-și asigura câștiguri și onoruri lumești, biserica a fost inspirată să caute favoarea și sprijinul oamenilor mari ai pământului; și, respingându-L astfel pe Hristos, ea a fost amăgită să încheie un legământ cu reprezentantul lui Satana — episcopul Romei.

Una dintre învățăturile de seamă ale romanismului este aceea că papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Hristos, învestit cu autoritate supremă peste episcopii și preoții din toate părțile lumii. Mai mult decât atât, papei i-au fost date chiar titlurile Dumnezeirii. A fost numit “Domnul Dumnezeul Papa” [(Vezi note suplimentare.)] și a fost declarat infailibil. El pretinde închinarea tuturor oamenilor. Aceeași pretenție a fost ridicată de Satana în pustia ispitei și este încă cerută de el prin biserica Romei, și mulțimi imense sunt gata să-i aducă închinare.

Dar aceia care se tem de Dumnezeu și-L respectă întâmpină această încumetare strigătoare la cer, așa cum și Hristos a întâmpinat pretențiile vrăjmașului viclean: “Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești”. (Luca 4, 8.) Dumnezeu n-a dat nici măcar o iotă în Cuvântul Său prin care să fi desemnat vreun om pentru a fi capul bisericii. Învățătura despre supremația papală se opune direct învățăturii Scripturilor. Papa nu poate avea nici o putere asupra bisericii lui Hristos afară de aceea obținută prin uzurpare.

Romaniștii au stăruit în a aduce protestanților acuzația de erezie și de despărțire voită de adevărata biserică. Dar aceste acuzații li se aplică mai degrabă lor. Ei sunt aceia care au părăsit steagul lui Hristos și s-au depărtat de “credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna”. (Iuda 3.)

Satana știa bine că Sfintele Scripturi îi vor face pe oameni în stare să discearnă amăgirile lui și să-i înfrângă puterea. Chiar Mântuitorul lumii a rezistat atacului său prin Cuvânt. La orice atac, Hristos prezenta scutul adevărului veșnic, spunând: “Stă scris”. La orice sugestie a adversarului, El opunea înțelepciunea și puterea Cuvântului.

O mare redeșteptare religioasă (partea 8)
O mare redeșteptare religioasă (partea 7)
O mare redeșteptare religioasă (partea 6)
O mare redeșteptare religioasă (partea 5)
O mare redeșteptare religioasă (partea 4)
O mare redeșteptare religioasă (partea 3)
O mare redeșteptare religioasă (partea 2)
O mare redeșteptare religioasă (partea 1)
Lumină prin întuneric (partea 5)
Lumină prin întuneric (partea 4)
Lumină prin întuneric (partea 3)
Lumină prin întuneric (partea 2)
Lumină prin întuneric (partea 1)
Un reformator american (partea 10)
Un reformator american (partea 9)
Un reformator american (partea 8)
Un reformator american (partea 7)
Un reformator american (partea 6)
Un reformator american (partea 5)
Un reformator american (partea 4)
Un reformator american (partea 3)
Un reformator american (partea 2)
Un reformator american (partea 1)
Vestitorii dimineții (partea 7)
Vestitorii dimineții (partea 6)
Vestitorii dimineții (partea 5)
Vestitorii dimineții (partea 4)
Vestitorii dimineții (partea 3)
Vestitorii dimineții (partea 2)
Vestitorii dimineții (partea 1)
Părinții peregrini (partea 4)
Părinții peregrini (partea 3)
Părinții peregrini (partea 2)
Părinții peregrini (partea 1)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 9)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 8)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 7)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 6)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 5)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 4)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 3)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 2)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 1)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 8)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 7)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 6)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 5)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 4)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 3)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 2)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 1)
În Țările de Jos și Scandinavia (partea 3)
În Țările de Jos și Scandinavia (partea 1)
Reforma în Franța (partea 13)
Reforma în Franța (partea 12)
Reforma în Franța (partea 11)
Reforma în Franța (partea 10)
Reforma în Franța (partea 9)
Reforma în Franța (partea 8)
Reforma în Franța (partea 7)
Reforma în Franța (partea 6)
Reforma în Franța (partea 5)
Reforma în Franța (partea 4)
Reforma în Franța (partea 3)
Reforma în Franța (partea 2)
Reforma în Franța (partea 1)
Protestul prinților (partea 7)
Protestul prinților (partea 6)
Protestul prinților (partea 5)
Protestul prinților (partea 4)
Protestul prinților (partea 3)
Protestul prinților (partea 2)
Protestul prinților (partea 1)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 6)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 5)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 4)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 3)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 2)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 1)
Reformatorul elvețian (partea 5)
Reformatorul elvețian (partea 4)
Reformatorul elvețian (partea 3)
Reformatorul elvețian (partea 2)
Reformatorul elvețian (partea 1)
Luther înaintea Dietei (partea 10)
Luther înaintea Dietei (partea 9)
Luther înaintea Dietei (partea 8)
Luther înaintea Dietei (partea 7)
Luther înaintea Dietei (partea 6)
Luther înaintea Dietei (partea 5)
Luther înaintea Dietei (partea 4)
Luther înaintea Dietei (partea 3)
Luther înaintea Dietei (partea 2)
Luther înaintea Dietei (partea 1)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 10)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 9)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 8)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 7)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 6)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 5)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 4)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 3)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 2)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 1)
Huss și Ieronim (partea 9)
Huss și Ieronim (partea 8)
Huss și Ieronim (partea 7)
Huss și Ieronim (partea 6)
Huss și Ieronim (partea 5)
Huss și Ieronim (partea 4)
Huss și Ieronim (partea 3)
Huss și Ieronim (partea 2)
Huss și Ieronim (partea 1)
John Wycliffe (partea 7)
John Wycliffe (partea 6)
John Wycliffe (partea 5)
John Wycliffe (partea 4)
John Wycliffe (partea 3)
John Wycliffe (partea 2)
John Wycliffe (partea 1)
Valdenzii (partea 7)
Valdenzii (partea 6)
Valdenzii (partea 5)
Valdenzii (partea 4)
Valdenzii (partea 3)
Valdenzii (partea 2)
Valdenzii (partea 1)
O epocă de întuneric spiritual (partea 5)
O epocă de întuneric spiritual (partea 4)
O epocă de întuneric spiritual (partea 3)
O epocă de întuneric spiritual (partea 2)
O epocă de întuneric spiritual (partea 1)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 3)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 3)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 2)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 1)
Distrugerea Ierusalimului (partea 8)
Distrugerea Ierusalimului (partea 7)
Distrugerea Ierusalimului (partea 6)
Distrugerea Ierusalimului (partea 5)
Distrugerea Ierusalimului (partea 4)
Distrugerea Ierusalimului (partea 3)
Distrugerea Ierusalimului (partea 2)
Distrugerea Ierusalimului (partea 1)

Pin It on Pinterest