Protestul prinților (partea 1)

Una dintre cele mai nobile mărturii care au fost depuse vreodată în favoarea Reformei a fost protestul adresat de prinții creștini din Germania, la Dieta din Speier, în anul 1529. Curajul, credința și statornicia acestor bărbați ai lui Dumnezeu au câștigat pentru veacurile următoare libertatea de gândire și conștiință. Protestul lor a dat bisericii reformate numele de protestantă; principiile lui sunt “însăși esența protestantismului”. — (D’Aubigne, b. 13, cap. 6.)

O zi întunecată și amenințătoare venise pentru Reformă. În ciuda edictului de la Worms, care îl declara pe Luther în afara legii și interzicea învățăturile sau credința în doctrinele lui, toleranța religioasă progresase în imperiu. Dumnezeu, în providența Sa, pusese în derută forțele care se împotriveau adevărului. Carol al V-lea jurase să stârpească Reforma, dar, ori de câte ori își ridica mâna să lovească, fusese obligat să lovească în altă parte. Mereu și mereu, distrugerea iminentă a tuturor acelora care îndrăzneau să se împotrivească Romei părea inevitabilă; dar în momentul critic apăreau ori armatele turcești la frontiera răsăriteană, ori împăratul Franței sau chiar papa însuși, gelos pe puterea mereu crescândă a împăratului, pornea război împotriva lui; și în felul acesta, în mijlocul luptei și frământării popoarelor, Reforma avusese răgazul să se întărească și să se răspândească.

În cele din urmă, însă, suveranii papali s-au împăcat pentru a face cauză comună împotriva reformaților. Dieta din Speier, din anul 1526, dăduse fiecărui stat libertatea deplină în materie de religie până la întrunirea unui conciliu general; dar abia trecuseră primejdiile care amenințaseră această făgăduință, că împăratul a convocat o a doua Dietă la Speier, în anul 1529, cu scopul de a stârpi erezia. Prinții urmau să fie convinși, prin mijloace pașnice dacă era posibil, să se declare împotriva Reformei; dar dacă aceasta nu reușea, Carol era hotărât să recurgă la sabie.

Papistașii jubilau. Au venit la Speier într-un număr mare și și-au manifestat deschis împotrivirea lor față de reformatori și față de toți aceia care-i favorizau. Melanchton spunea: “Suntem urâciunea și gunoiul lumii; dar Hristos va privi asupra sărmanului Său popor și-l va păzi”. — (Idem, b. 13, cap. 5.) Prinților Evangheliei prezenți la Dietă le-a fost interzis chiar să li se predice Evanghelia în locuințele lor. Însă poporul din Speier, însetat după Cuvântul lui Dumnezeu și în ciuda interdicției, se aduna cu miile la serviciile divine ținute în capela electorului de Saxonia.

Faptul acesta a grăbit izbucnirea crizei. Un mesaj imperial a anunțat Dieta că, întrucât hotărârea care dădea libertate de conștiință dăduse naștere la dezordini mari, împăratul cerea să fie anulată. Acest act arbitrar a provocat indignarea și îngrijorarea creștinilor evanghelici. Unul dintre ei spunea: “Hristos a căzut iarăși în mâinile lui Caiafa și ale lui Pilat”. Romaniștii au devenit mai violenți. Un papistaș fanatic declara: “Turcii sunt mai buni decât lutheranii, căci turcii țin zilele de post, pe când lutheranii le calcă. Dacă ar fi să alegem între Sfintele Scripturi ale lui Dumnezeu și vechile rătăciri ale bisericii, le-am respinge pe cele dintâi”. Melanchton remarca: “În fiecare zi, în plină adunare, Faber aruncă pietre noi în evangheliștii noștri”. — (Idem, b. 13, cap. 5.)

Toleranța religioasă fusese stabilită legal, iar statele evanghelice s-au hotărât să se împotrivească violării drepturilor lor. Lui Luther, care era încă sub anatema impusă de edictul din Worms, nu i-a fost îngăduit să se prezinte la Speier; dar locul i-a fost ținut de colaboratorii și prinții pe care Dumnezeu i-a ridicat pentru a apăra cauza în această împrejurare. Nobilul Frederic de Saxonia, protectorul de altă dată al lui Luther, murise, dar ducele Johan, fratele și succesorul lui, salutase cu bucurie Reforma și, cu toate că era iubitor de pace, a dovedit o mare energie și mult curaj în toate problemele legate de interesele credinței.

Preoții au cerut ca statele care primiseră Reforma să se supună fără condiții jurisdicției romane. Reformatorii, pe de altă parte, pretindeau libertatea care le fusese acordată mai înainte. Ei nu puteau fi de acord ca Roma să aducă din nou sub stăpânirea ei acele state care primiseră cu o mare bucurie Cuvântul lui Dumnezeu.

În cele din urmă s-a propus un compromis, și anume că acolo unde Reforma nu se înrădăcinase, edictul din Worms să fie aplicat cu putere; dar “în statele în care oamenii s-au îndepărtat de ea și unde nu se puteau conforma ei fără primejdia revoltei, să nu se facă o nouă reformă, să nu se mai trateze punctele controversate, să nu fie împiedicat serviciul liturghiei și să nu se îngăduie nici unui romano-catolic să îmbrățișeze lutheranismul.” — (Idem, b. 13, cap. 5.) Această măsură a fost luată de Dietă spre marea satisfacție a preoților și prelaților papali.

O mare redeșteptare religioasă (partea 8)
O mare redeșteptare religioasă (partea 7)
O mare redeșteptare religioasă (partea 6)
O mare redeșteptare religioasă (partea 5)
O mare redeșteptare religioasă (partea 4)
O mare redeșteptare religioasă (partea 3)
O mare redeșteptare religioasă (partea 2)
O mare redeșteptare religioasă (partea 1)
Lumină prin întuneric (partea 5)
Lumină prin întuneric (partea 4)
Lumină prin întuneric (partea 3)
Lumină prin întuneric (partea 2)
Lumină prin întuneric (partea 1)
Un reformator american (partea 10)
Un reformator american (partea 9)
Un reformator american (partea 8)
Un reformator american (partea 7)
Un reformator american (partea 6)
Un reformator american (partea 5)
Un reformator american (partea 4)
Un reformator american (partea 3)
Un reformator american (partea 2)
Un reformator american (partea 1)
Vestitorii dimineții (partea 7)
Vestitorii dimineții (partea 6)
Vestitorii dimineții (partea 5)
Vestitorii dimineții (partea 4)
Vestitorii dimineții (partea 3)
Vestitorii dimineții (partea 2)
Vestitorii dimineții (partea 1)
Părinții peregrini (partea 4)
Părinții peregrini (partea 3)
Părinții peregrini (partea 2)
Părinții peregrini (partea 1)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 9)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 8)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 7)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 6)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 5)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 4)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 3)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 2)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 1)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 8)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 7)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 6)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 5)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 4)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 3)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 2)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 1)
În Țările de Jos și Scandinavia (partea 3)
În Țările de Jos și Scandinavia (partea 1)
Reforma în Franța (partea 13)
Reforma în Franța (partea 12)
Reforma în Franța (partea 11)
Reforma în Franța (partea 10)
Reforma în Franța (partea 9)
Reforma în Franța (partea 8)
Reforma în Franța (partea 7)
Reforma în Franța (partea 6)
Reforma în Franța (partea 5)
Reforma în Franța (partea 4)
Reforma în Franța (partea 3)
Reforma în Franța (partea 2)
Reforma în Franța (partea 1)
Protestul prinților (partea 7)
Protestul prinților (partea 6)
Protestul prinților (partea 5)
Protestul prinților (partea 4)
Protestul prinților (partea 3)
Protestul prinților (partea 2)
Protestul prinților (partea 1)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 6)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 5)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 4)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 3)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 2)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 1)
Reformatorul elvețian (partea 5)
Reformatorul elvețian (partea 4)
Reformatorul elvețian (partea 3)
Reformatorul elvețian (partea 2)
Reformatorul elvețian (partea 1)
Luther înaintea Dietei (partea 10)
Luther înaintea Dietei (partea 9)
Luther înaintea Dietei (partea 8)
Luther înaintea Dietei (partea 7)
Luther înaintea Dietei (partea 6)
Luther înaintea Dietei (partea 5)
Luther înaintea Dietei (partea 4)
Luther înaintea Dietei (partea 3)
Luther înaintea Dietei (partea 2)
Luther înaintea Dietei (partea 1)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 10)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 9)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 8)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 7)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 6)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 5)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 4)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 3)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 2)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 1)
Huss și Ieronim (partea 9)
Huss și Ieronim (partea 8)
Huss și Ieronim (partea 7)
Huss și Ieronim (partea 6)
Huss și Ieronim (partea 5)
Huss și Ieronim (partea 4)
Huss și Ieronim (partea 3)
Huss și Ieronim (partea 2)
Huss și Ieronim (partea 1)
John Wycliffe (partea 7)
John Wycliffe (partea 6)
John Wycliffe (partea 5)
John Wycliffe (partea 4)
John Wycliffe (partea 3)
John Wycliffe (partea 2)
John Wycliffe (partea 1)
Valdenzii (partea 7)
Valdenzii (partea 6)
Valdenzii (partea 5)
Valdenzii (partea 4)
Valdenzii (partea 3)
Valdenzii (partea 2)
Valdenzii (partea 1)
O epocă de întuneric spiritual (partea 5)
O epocă de întuneric spiritual (partea 4)
O epocă de întuneric spiritual (partea 3)
O epocă de întuneric spiritual (partea 2)
O epocă de întuneric spiritual (partea 1)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 3)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 3)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 2)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 1)
Distrugerea Ierusalimului (partea 8)
Distrugerea Ierusalimului (partea 7)
Distrugerea Ierusalimului (partea 6)
Distrugerea Ierusalimului (partea 5)
Distrugerea Ierusalimului (partea 4)
Distrugerea Ierusalimului (partea 3)
Distrugerea Ierusalimului (partea 2)
Distrugerea Ierusalimului (partea 1)

Pin It on Pinterest