Reformatorul elvețian (partea 4)

În Germania, vânzarea indulgențelor fusese încredințată călugărilor dominicani și era condusă de faimosul Tetzel. În Elveția, negoțul acesta fusese pus în mâinile franciscanilor sub conducerea lui Samson, un călugăr italian. Samson făcuse bune servicii bisericii, adunând sume imense din Germania și din Elveția pentru a umple tezaurul papal. Acum străbătea Elveția, atrăgând mulțimi, jefuindu-i pe țăranii sărmani de câștigul lor sărăcăcios și storcând daruri bogate de la clasele înstărite. Dar influența Reformei s-a făcut simțită prin diminuarea acestor venituri, cu toate că n-a putut opri negoțul lor. Zwingli era încă la Einsiedeln, când Samson, la scurt timp după intrarea în Elveția, a sosit cu marfa lui în orașul vecin. Aflând de misiunea lui, reformatorul s-a hotărât imediat să i se împotrivească. Cei doi nu s-au întâlnit, dar atât de mare a fost succesul lui Zwingli în demascarea pretențiilor călugărului, încât acesta a fost obligat să plece în altă parte.

La Zürich, Zwingli predicase cu zel împotriva traficanților de iertare; și când Samson s-a apropiat de locul acela, a fost întâmpinat de un sol din partea consiliului, cu o comunicare prin care i se punea în vedere să plece mai departe. În cele din urmă, a intrat totuși printr-o înșelătorie, dar a fost alungat fără măcar să fi putut vinde vreo indulgență și la scurt timp după aceea a părăsit Elveția.

Un puternic avânt a fost dat Reformei prin apariția unei ciume sau “moartea neagră”, care s-a revărsat asupra Elveției în anul 1519. Atunci când oamenii s-au aflat în fața plăgii nimicitoare, mulți au fost făcuți să simtă cât de zadarnice și fără valoare erau iertările pe care le cumpăraseră și doreau o temelie mai sigură pentru credința lor. La Zürich, Zwingli a fost și el atins de boală și a ajuns atât de slăbit, încât orice nădejde de însănătoșire era spulberată, a circulat chiar știrea că a murit. În acel ceas de încercare, nădejdea și curajul lui au rămas neclintite. A privit prin credință la crucea de pe Calvar, încrezându-se în ispășirea îndestulătoare pentru păcat. Când s-a întors de la porțile morții, a predicat Evanghelia cu o mai mare râvnă decât înainte, iar cuvintele lui exercitau o influență irezistibilă. Oamenii l-au primit cu bucurie pe pastorul lor iubit care se întorsese din pragul mormântului. Ei înșiși, după ce trecuseră prin suferință și fiind aproape de moarte, au simțit ca niciodată mai înainte valoarea Evangheliei.

Zwingli ajunsese la o înțelegere mai clară a adevărurilor Evangheliei și experimentase în mod deplin în viața sa puterea ei înnoitoare. Căderea omului și Planul de Mântuire erau subiectele asupra cărora stăruia. “În Adam”, spunea el, “toți suntem morți, aruncați în stricăciune și în condamnare”. — (Wylie, b. 8, cap. 9.) “Hristos a obținut pentru noi o răscumpărare care durează în veci. Suferința Lui este … o jertfă veșnică și are putere să vindece pentru veșnicie; ea satisface dreptatea divină pentru veșnicie pentru toți aceia care se încred în ea cu o credință hotărâtă și nezdruncinată.” Dar ea învață cu claritate că oamenii nu sunt liberi, datorită harului lui Hristos, să continue a păcătui. “Oriunde este credință în Dumnezeu, există și Dumnezeu și acolo unde locuiește Dumnezeu, este și zel care îi îndeamnă și îi constrânge pe oameni la fapte bune.” — (D’Aubigne, b. 8, cap. 9.)

Atât de mare era interesul în favoarea predicării lui Zwingli, încât catedrala era plină până la refuz de mulțimea care venea să-l asculte. Puțin câte puțin, în măsura în care ei îl puteau primi, el descoperea ascultătorilor săi adevărul. Era atent ca să nu introducă de la început puncte care i-ar fi consternat și ar fi dat naștere la prejudecăți. Lucrarea lui era să le câștige inimile pentru învățăturile lui Hristos, să le înmoaie prin iubirea Sa și să păstreze înaintea lor exemplul Său; și pe măsură ce primeau învățăturile Evangheliei, credințele și practicile lor superstițioase urmau să fie în mod inevitabil părăsite.

Pas cu pas, Reforma înainta în Zürich. Alarmați, dușmanii lui s-au ridicat într-o împotrivire activă. Dar cu un an mai înainte, călugărul din Wittenberg rostise un nu categoric papei și împăratului la Worms, iar acum totul părea să arate o împotrivire asemănătoare față de pretențiile papei la Zürich. Atacuri repetate au fost îndreptate împotriva lui Zwingli. În cantoanele papale, din timp în timp, ucenicii adevărați ai Evangheliei erau duși la rug, dar aceasta nu era destul; însuși învățătorul ereziei trebuia adus la tăcere. Ca urmare, episcopul de Constanța a trimis trei delegați la consiliul din Zürich, care l-au acuzat pe Zwingli că îi învață pe oameni să calce legile bisericii, punând astfel în primejdie pacea și ordinea societății. Dacă autoritatea bisericii avea să fie respinsă, susținea el, urmarea avea să fie o anarhie universală. Zwingli a răspuns că timp de patru ani predicase Evanghelia în Zürich, “care a fost mai liniștit și mai pașnic decât toate celelalte orașe din confederație”. “Nu este oare”, spunea el, “creștinismul cel mai bun salvator al siguranței generale?” — (Wylie, b. 8, cap. 11.)

Delegații i-au sfătuit pe membrii consiliului să continue a rămâne în biserică, fără care, au declarat ei, nu există mântuire. Zwingli a răspuns: “Această acuzație să nu vă intimideze. Temelia bisericii este aceeași Stâncă, același Hristos care i-a pus lui Petru acest nume pentru că L-a mărturisit cu credincioșie. În orice popor, oricine crede din toată inima în Domnul Isus este primit de Dumnezeu. Iată, în adevăr, biserica în afara căreia nimeni nu poate fi mântuit.” — (D’Aubigne, ed. londoneză, b. 8, cap. 11.) Ca urmare a acestei conferințe, unul dintre delegații episcopului a primit credința reformată.

Consiliul n-a luat nici o măsură împotriva lui Zwingli, dar Roma s-a pregătit pentru un nou atac. Și când reformatorul a aflat despre uneltirile dușmanilor lui a exclamat: “Să continue; mă tem de ei așa cum stânca cea puternică se teme de valurile care se sparg la picioarele ei”. — (Wylie, b. 8, cap. 11.) Străduințele ecleziasticilor n-au făcut decât să promoveze cauza pe care ei căutau să o distrugă. Adevărul continua să se răspândească. În Germania, adepții lui, descurajați de dispariția lui Luther, au căpătat iarăși curaj când au văzut înaintarea Evangheliei în Elveția.

O mare redeșteptare religioasă (partea 8)
O mare redeșteptare religioasă (partea 7)
O mare redeșteptare religioasă (partea 6)
O mare redeșteptare religioasă (partea 5)
O mare redeșteptare religioasă (partea 4)
O mare redeșteptare religioasă (partea 3)
O mare redeșteptare religioasă (partea 2)
O mare redeșteptare religioasă (partea 1)
Lumină prin întuneric (partea 5)
Lumină prin întuneric (partea 4)
Lumină prin întuneric (partea 3)
Lumină prin întuneric (partea 2)
Lumină prin întuneric (partea 1)
Un reformator american (partea 10)
Un reformator american (partea 9)
Un reformator american (partea 8)
Un reformator american (partea 7)
Un reformator american (partea 6)
Un reformator american (partea 5)
Un reformator american (partea 4)
Un reformator american (partea 3)
Un reformator american (partea 2)
Un reformator american (partea 1)
Vestitorii dimineții (partea 7)
Vestitorii dimineții (partea 6)
Vestitorii dimineții (partea 5)
Vestitorii dimineții (partea 4)
Vestitorii dimineții (partea 3)
Vestitorii dimineții (partea 2)
Vestitorii dimineții (partea 1)
Părinții peregrini (partea 4)
Părinții peregrini (partea 3)
Părinții peregrini (partea 2)
Părinții peregrini (partea 1)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 9)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 8)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 7)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 6)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 5)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 4)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 3)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 2)
Biblia și Revoluția Franceză (partea 1)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 8)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 7)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 6)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 5)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 4)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 3)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 2)
Reformatorii englezi de mai târziu (partea 1)
În Țările de Jos și Scandinavia (partea 3)
În Țările de Jos și Scandinavia (partea 1)
Reforma în Franța (partea 13)
Reforma în Franța (partea 12)
Reforma în Franța (partea 11)
Reforma în Franța (partea 10)
Reforma în Franța (partea 9)
Reforma în Franța (partea 8)
Reforma în Franța (partea 7)
Reforma în Franța (partea 6)
Reforma în Franța (partea 5)
Reforma în Franța (partea 4)
Reforma în Franța (partea 3)
Reforma în Franța (partea 2)
Reforma în Franța (partea 1)
Protestul prinților (partea 7)
Protestul prinților (partea 6)
Protestul prinților (partea 5)
Protestul prinților (partea 4)
Protestul prinților (partea 3)
Protestul prinților (partea 2)
Protestul prinților (partea 1)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 6)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 5)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 4)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 3)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 2)
Înaintarea Reformei în Germania (partea 1)
Reformatorul elvețian (partea 5)
Reformatorul elvețian (partea 4)
Reformatorul elvețian (partea 3)
Reformatorul elvețian (partea 2)
Reformatorul elvețian (partea 1)
Luther înaintea Dietei (partea 10)
Luther înaintea Dietei (partea 9)
Luther înaintea Dietei (partea 8)
Luther înaintea Dietei (partea 7)
Luther înaintea Dietei (partea 6)
Luther înaintea Dietei (partea 5)
Luther înaintea Dietei (partea 4)
Luther înaintea Dietei (partea 3)
Luther înaintea Dietei (partea 2)
Luther înaintea Dietei (partea 1)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 10)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 9)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 8)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 7)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 6)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 5)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 4)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 3)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 2)
Despărțirea lui Luther de Roma (partea 1)
Huss și Ieronim (partea 9)
Huss și Ieronim (partea 8)
Huss și Ieronim (partea 7)
Huss și Ieronim (partea 6)
Huss și Ieronim (partea 5)
Huss și Ieronim (partea 4)
Huss și Ieronim (partea 3)
Huss și Ieronim (partea 2)
Huss și Ieronim (partea 1)
John Wycliffe (partea 7)
John Wycliffe (partea 6)
John Wycliffe (partea 5)
John Wycliffe (partea 4)
John Wycliffe (partea 3)
John Wycliffe (partea 2)
John Wycliffe (partea 1)
Valdenzii (partea 7)
Valdenzii (partea 6)
Valdenzii (partea 5)
Valdenzii (partea 4)
Valdenzii (partea 3)
Valdenzii (partea 2)
Valdenzii (partea 1)
O epocă de întuneric spiritual (partea 5)
O epocă de întuneric spiritual (partea 4)
O epocă de întuneric spiritual (partea 3)
O epocă de întuneric spiritual (partea 2)
O epocă de întuneric spiritual (partea 1)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 3)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 3)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 2)
Persecuțiile din primele veacuri (partea 1)
Distrugerea Ierusalimului (partea 8)
Distrugerea Ierusalimului (partea 7)
Distrugerea Ierusalimului (partea 6)
Distrugerea Ierusalimului (partea 5)
Distrugerea Ierusalimului (partea 4)
Distrugerea Ierusalimului (partea 3)
Distrugerea Ierusalimului (partea 2)
Distrugerea Ierusalimului (partea 1)

Pin It on Pinterest