Astfel, cu o stăruință înnoită și mai profundă, Miller a continuat cercetarea profețiilor, zile și nopți întregi fiind devotate studiului a ceea ce găsea acum de o importanță vitală și de un interes care absorbea totul. În capitolul opt din Daniel n-a găsit nici o cheie pentru începutul celor 2300 de zile; îngerul Gabriel, cu toate că i se poruncise să-l facă pe Daniel să înțeleagă viziunea, i-a dat numai o explicație parțială. Și atunci când persecuția teribilă care urma să se abată peste biserică a fost descoperită viziunii profetului, puterea fizică l-a părăsit. El n-a mai putut suporta, iar îngerul l-a lăsat singur pentru o vreme. Daniel “a leșinat și a fost bolnav timp de câteva zile”. “Eram uimit de vedenia aceasta, spunea el, dar nimeni n-a înțeles-o”.
Însă Dumnezeu a poruncit solului Său: “Fă pe acest om să înțeleagă vedenia”. Această însărcinare trebuia îndeplinită. În ascultare de această însărcinare, îngerul s-a întors la Daniel și i-a zis: “Am venit să-ți dau pricepere și înțelegere … de aceea ia aminte și înțelege vedenia”. (Daniel 8, 27.16; 9, 22.23.25-27.) În vedenia din capitolul 8 era un punct important care fusese lăsat neexplicat, referitor la timp — perioada de 2300 de zile, de aceea îngerul, rezumând explicația, a zăbovit mai ales asupra acestui punct.
“Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra Cetății Sfinte…. Să știi deci și să înțelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul, Mesia, la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. După aceste șaizeci și două de săptămâni, Mesia va fi stârpit și nu va avea nimic…. El va face legământ cu mulți timp de o săptămână; dar la jumătatea săptămânii, va face să înceteze jertfa și darul de mâncare.”
Îngerul fusese trimis la Daniel cu scopul precis de a-i explica punctul pe care nu-l înțelesese în viziunea din capitolul opt, declarația cu privire la timp — “până vor trece două mii trei sute de zile, apoi sfântul locaș va fi curățit”. După aceea i se porunci lui Daniel: “Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia”, primele cuvinte ale îngerului au fost: “Șaptezeci de săptămâni sunt hotărâte asupra poporului tău și cetății tale cele sfinte”. Cuvântul tradus aici prin “hotărât” înseamnă literal “tăiat”, șaptezeci de săptămâni, reprezentând 490 de ani, sunt declarați de înger a fi tăiați, ca aparținând îndeosebi iudeilor. Însă din ce au fost tăiați? Cele 2300 de zile erau singura perioadă de timp menționată în capitolul 8, deci aceasta trebuie să fie perioada din care au fost tăiate cele șaptezeci de săptămâni; ele sunt deci o parte din cele 2300 de zile, iar aceste două perioade trebuie să înceapă în același timp. Cele șaptezeci de săptămâni erau declarate de înger să înceapă la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului. Și dacă se putea găsi data acestei porunci, atunci putea fi precizat punctul de plecare pentru marea perioadă de 2300 de zile.
Decretul căutat se găsea în capitolul șapte din Ezra, versetele 12-26. În forma lui cea mai completă fusese dat de Artaxerxe, împăratul Persiei, în anul 457 în. Hr. Însă, în Ezra 6, 14 se spune că a fost clădită Casa Domnului din Ierusalim “după porunca (decretul) lui Cirus, Darius și Artaxerxe, împăratul Persiei”. Acești trei împărați, prin emiterea, reafirmarea și completarea decretului, l-au adus la desăvârșirea prevăzută de profeție, pentru a marca astfel începutul celor 2300 de ani. Luând deci anul 457 în. Hr. timpul când a fost completat decretul, ca dată a poruncii, s-a văzut că toate precizările profeției cu privire la cele șaptezeci de săptămâni se împliniseră.
“De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Mesia, Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni apoi șaizeci și două de săptămâni”, adică șaizeci și nouă de săptămâni sau 483 de ani. Decretul lui Artaxerxe a intrat în vigoare în toamna anului 457 în. Hr. Începând cu această dată, cei 483 de ani se întind până în toamna anului 27 d.Hr. (Vezi notele suplimentare.) Atunci s-a încheiat această profeție. Cuvântul “Mesia” înseamnă “Cel Uns”. În toamna anului 27 d. Hr., Hristos a fost botezat de Ioan și a primit ungerea Duhului. Apostolul Petru mărturisește că “Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere de sus pe Isus din Nazaret”. (Faptele Apostolilor 10, 38.) Iar Mântuitorul Însuși declara: “Duhul Domnului este peste Mine, căci M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia”. (Luca 4, 18.) Și după botez s-a dus în Galileea “predicând Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. (Marcu 1, 14.15.)
