Unul dintre cele mai solemne și mai glorioase dintre adevărurile descoperite în Biblie este a doua venire a lui Hristos, pentru a desăvârși marea lucrare de mântuire. Pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, atât de mult timp lăsat să pribegească în “negura și umbra morții”, este dată o nădejde, prețioasă și inspiratoare, de bucurie în făgăduințele revenirii Aceluia care este “învierea și viața”, pentru a-i conduce acasă “pe cei alungați ai Săi”. Învățătura cu privire la a doua venire este nota dominantă a Sfintelor Scripturi. Din ziua în care prima pereche de oameni a părăsit cu durere Edenul, copiii credinței au așteptat venirea Celui Făgăduit pentru a doborî puterea nimicitorului și a-i aduce iarăși în paradisul pierdut. Bărbații sfinți din vechime priveau înainte către venirea lui Mesia în slavă, ca împlinire a nădejdii lor. Lui Enoh, al șaptelea urmaș al acelora care locuiseră în Eden, cel care timp de trei secole de viețuire pe pământ umblase cu Dumnezeu, i s-a îngăduit să privească de departe venirea Eliberatorului. “Iată”, zicea el, “că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor.” (Iuda 14, 15.) Patriarhul Iov, în noaptea suferinței lui, exclama cu o încredere neclintită: “Știu că Răscumpărătorul meu trăiește și că Se va arăta la urmă pe pământ … voi vedea totuși pe Dumnezeu. Ochii mei Îl vor vedea și nu ai altuia”. (Iov 19, 25-27.) Revenirea lui Hristos pentru a inaugura domnia neprihănirii a inspirat cele mai sublime și mai arzătoare declarații tuturor scriitorilor sfinți. Poeții și profeții Bibliei s-au ocupat de acest subiect în cuvinte care ardeau de foc ceresc. Iar psalmistul cânta despre puterea și maiestatea Regelui lui Israel: “Din Sion desăvârșirea frumuseții, de acolo strălucește Dumnezeu. Dumnezeul nostru vine și nu tace…. El strigă spre ceruri sus, și spre pământ, ca să judece pe poporul Său”. (Psalmii 50, 2-4.) “Să se bucure cerurile și să se veselească pământul … înaintea Domnului, căci El vine, vine să judece pământul; El va judeca lumea cu dreptate și popoarele după credincioșia Lui.” (Psalmii 96, 11-13.)
Profetul Isaia spunea: “Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua ta este o rouă dătătoare de viață și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți.” “…Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte!… Nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele, și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea, vor zice: ‘Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, și să ne bucurăm de mântuirea Lui!’” (Isaia 26, 19; Isaia 25, 8.9.)
Apoi Habacuc, răpit în viziune sfântă, privea venirea Lui. “Dumnezeu vine din Teman, și Cel sfânt vine din muntele Paran…. Măreția Lui acoperă cerurile, și slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui. Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește, și face neamurile să tremure; munții cei veșnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice…. Ai încălecat pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință…. La vederea Ta, se cutremură munții; adâncul își ridică glasul, și își înalță valurile în sus. Soarele și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale care pornesc, de strălucirea suliței Tale care lucește. Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău! Sfărâmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf.” (Habacuc 2, 3.4.6.8.10.11.13.)
Când Mântuitorul era pe punctul de a Se despărți de ucenicii Săi, i-a mângâiat în necazurile lor cu asigurarea că va veni iarăși. “Să nu vi se tulbure inima…. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri…. Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine.” (Ioan 14, 1-3.) “Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui.” (Matei 25, 31.32.)
Îngerii care au mai zăbovit pe Muntele Măslinilor după înălțarea lui Hristos au repetat și ei ucenicilor făgăduința revenirii Sale: “Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”. (Faptele Apostolilor 1, 11.) Iar apostolul Pavel, vorbind prin Duhul inspirației, mărturisea: “Căci, Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer”. (1 Tesaloniceni 4, 16.) Proorocul de pe Patmos spunea: “Iată că El vine pe nori, și orice ochi Îl va vedea. Da! Amin”. (Apocalipsa 1, 7.)
În jurul venirii Sale se adună slava acelei “restatorniciri a tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi prooroci încă de la întemeierea lumii”. (Faptele Apostolilor 3, 21.) Atunci stăpânirea de lungă durată a răului va fi nimicită; “împărățiile lumii acesteia” vor deveni “împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său; și El va domni în veci de veci”. (Apocalipsa 11, 15.) “Slava Domnului se va descoperi și orice făptură o va vedea…. Domnul va face să răsară mântuirea și lauda în fața tuturor neamurilor…. El va fi ca o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița poporului.” (Isaia 40, 5; 61, 11; 28, 5.) Atunci va fi întemeiată sub întregul cer împărăția pașnică și multă vreme așteptată a lui Mesia. “Tot astfel, Domnul are milă de Sion, și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, și pământul lui uscat ca o grădină a Domnului…. I se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului…. Nu te vor mai numi Părăsită, și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi: ‘Plăcerea Mea este în ea’; și țara ta o vor numi Beula…. Cum se bucură mirele de mireasa lui, așa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.” (Isaia 51, 3; 35, 2; 62, 4.5.)
